E-Civis vrea să le dea copiilor instrumentele pentru a-și găsi locul în societatea viitorului, în care roboții vor reconfigura piața muncii.
Text de Vlad Odobescu
De obicei, când vorbim despre tehnologie, ne gândim doar la modurile în care ne va face viețile mai ușoare: vom primi aspiratorul comandat online aproape instant cu ajutorul dronelor, ne vom odihni în mașini care vor găsi singure drumul spre casă, vom învinge boli astăzi incurabile. Acum trei ani, în timpul unei dezbateri, Ana-Maria Stancu, președintă a Asociației E-Civis, a dat de-o problemă la care nu se gândise până atunci: care va fi impactul tehnologiei asupra grupurilor sociale vulnerabile?
De atunci a tot citit despre asta și a analizat scenarii. Industria roboților va crește de 10-20 de ori, în special în domeniul serviciilor. Amazon, de pildă, folosește în jur de 100.000 de roboți în depozite.
Cea mai afectată va fi pătura cea mai săracă a populației, pentru că primele joburi pe care le șterge automatizarea software sau hardware sunt cele repetitive și care nu necesită înalte calificări. De exemplu, oamenii ce lucrează în industria fast-food, acolo unde confecționarea, ambalarea și livrarea meniurilor vor fi gestionate de brațe robotice. „În țările dezvoltate, impactul nu va fi neapărat negativ: OK, o să dispară niște joburi, însă se formează altele noi și poți să-i upgradezi pe oameni pentru asta. Noi avem o mare problemă în România, pentru că peste 40% sunt analfabeți funcțional, oameni la limita subzistenței”, explică Ana-Maria. Inclusiv fabricile de autoturisme, ce angajează masiv în câteva zone din România, vor merge în direcția asta. Iar asta se va întâmpla peste 10-20 de ani, nu într-un secol, avertizează ea.
Având în vedere că grosul societății – captivă a unui mod de gândire învechit și care a prins explozia tehnologică destul de târziu – nu pare să perceapă importanța acestor schimbări, Ana-Maria Stancu crede că e nevoie de acțiuni într-un punct-cheie: educația. „Singura metodă de a sparge ciclul ăsta și de a face ceva este să-i învățăm pe copii. Să-i învățăm de-acum, astfel încât să fie pregătiți pentru gândirea algoritmică. Ideea e să pornești un bulgăre”, explică ea.
***
E-Civis s-a alăturat unei inițiative a gigantului Microsoft, care voia mai multă educație tehnologică în școli. Autoritățile aveau o inițiativă complementară, însă ea pare că s-a golit între timp de conținut. „Ideea era să mergem în școli, să facem ore de educație. Acum doi ani s-a introdus în gimnaziu o disciplină nouă: tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC). Teoretic, copiii trebuiau să învețe câte un pic din toate. Numai că nu există cadre didactice pregătite pentru asta. Cei care aveau normă mai mică au preluat și chestia asta. Există profesori de religie sau profesori de tehnologie care predau asta, sau elevii au noroc și fac cu proful de matematică, care e mai apropiat de domeniu. Acum doi ani ministerul a făcut un curs pentru profesori, pentru anul ăsta încă mai așteaptă. Suntem în martie”, spune Ana-Maria.
Merg câteva ore în școli din țară pentru lecții introductive și le împart pliante cu platforme gratuite pe care copiii pot intra pentru a învăța să facă chestii. „Bineînțeles că nu ne imaginăm că vor prinde la toți. Dar ce-mi propun eu e ca măcar doi-trei copii de-acolo să aibă ocazia să le deschizi ochii, să înțeleagă chestii și după aia să mai intre să învețe singuri, să le spună părinților”. Au făcut și un manual pentru clasele a VII-a și a VIII-a, acolo unde se introduc noțiuni de robotică. Pentru că mulți profesori – mai ales cei de la țară – n-au nici cea mai mică idee cum să le predea, așa că cei de la E-Civis au găsit pentru ei niște platforme ușor de folosit, cu simulatoare de roboți.
Copiii pricep instantaneu „limba” tehnologiei. Indiferent de pregătirea la alte materii, mulți intuiesc foarte bine funcționarea unui roboțel, de exemplu. În cadrul unuia dintre proiectele lor, Ana-Maria și colegii săi de la E-Civis au ajuns într-o școală din comuna ilfoveană Găneasa. Lucrau cu copiii la realizarea traseului pentru un roboțel și au ajuns la o provocare de care se împiedică adesea: atunci când dispozitivul trebuie să meargă înainte, să se rotească spre dreapta și să facă apoi stânga, mulți copii se blochează după primii pași. Unul dintre aceștia trebuia să facă asta și câțiva mai răutăcioși din spate ziceau: „Lăsați-l pe ăsta, că e mai prost”. Respectivul copil era considerat cel mai slab din clasă, numai că el s-a prins ce trebuie făcut. „Copilul ăla putea să facă chestiile astea, pentru că regulile de funcționare sunt vizuale și sunt intuitive. Practic, la orice nivel, și copiii din București, și cei din Găneasa pot înțelege asta. Și odată ce-i faci să înțeleagă este mult mai ușor”, spune Ana-Maria.
E-Civis a ales să-i învețe pe copii pe robotică pentru că îmbină cele două ramuri mari ale tehnologiei: partea de software sau pe cea de hardware, iar copiii vor avea noțiuni despre ambele și vor putea merge mai departe pe oricare dintre ele doresc. Dincolo de noțiunile propriu-zise acumulate, robotica presupune să-ți antrenezi creierul pentru un anumit mod de gândire. Și, cu cât începi mai devreme, cu atât e mai OK.
Proiectul RoboHub – realizat cu sprijinul mai multor finanțări, inclusiv prin Fondul Științescu București – a fost urmarea firească a Caravanei Roboticii, un eveniment început acum trei ani. Au umblat mai întâi prin zona de sud a României, pentru a le arăta copiilor care-i treaba cu tehnologia. Văzuseră înainte de asta copii uimiți într-un mall bucureștean, așa că erau convinși că în alte bucăți de țară reacțiile vor fi și mai și. Au cumpărat niște roboței, au luat o cameră 360 și niște perechi de ochelari pentru Virtual Reality și au plecat pe coclauri. La propriu, pentru că la un moment dat s-au rătăcit pe undeva prin județul Dâmbovița. În 2017 au făcut rost de niște finanțări și au ajuns până în județul Iași, iar anul trecut au organizat un singur eveniment mai mare, la Focșani, unde au invitat cluburi de robotică din zonă. „Ideea era să le arătăm că dacă le place robotica se întâmplă chestii și în localitatea lor”, spune Ana-Maria.
Peste tot, copiii voiau să interacționează cu micile mașinării. Chiar dacă nu toți visează să lucreze în domeniul ăsta, e important să poată măcar experimenta, să vadă ce le place să facă: un pic de programare, un pic de robotică, un pic de IoT. Ei vor alege mai departe.
Scopul proiectului RoboHuB e de a dezvolta primul hub dedicat roboticii și domeniilor conexe, de a forma o comunitate a celor ce vor să învețe și să le arate și altora. Ăsta e unul dintre motivele pentru care, de-a lungul modulelor de câte patru săptămâni, părinții sunt invitați să participe alături de copii, ca să se poată juca împreună și-acasă. Vor să-i facă să înțeleagă că ce-ntâmplă la ateliere nu-i decât o introducere în lumea tehnologiei și că munca trebuie să fie continuă.
Ar vrea ca la ateliere să vină multe fete: acestea reprezintă doar vreo 10-15% din totalul participanților în momentul de față. „Și ne îngrijorează și pe noi. Nu ne dăm seama de ce se întâmplă asta: dacă problema e la părinți, că nu le încurajează. Sau pur și simplu nu sunt ele atrase de domeniu. Eu am gemeni, băiat și fată. Îi expun pe amândoi la aceleași chestii, dar fata nu este atrasă. Le înțelege, le aplică, face lucruri, dar nu e la fel de încântată ca băiatul de chestiile de tehnologie”, spune Ana-Maria.
***
În 2009, atunci când a fondat Asociația E-Civis, Ana-Maria Stancu lucra deja de opt ani în mediul ONG. A început ca voluntar al Asociației Pro Democrația – organizație al cărei director executiv a devenit în 2007. În cadrul organizației, a lucrat la mai multe proiecte dedicate tinerilor: între altele, a inițiat și a organizat primele trei ediții ale Parlamentului Tinerilor în România și a ținut cursuri de educație civică pentru liceeni.
Așa cum o vedea ea, E-Civis avea o misiune asemănătoare cu cea a Pro Democrația, însă era mult mai orientată spre folosirea tehnologiei. Primele proiecte au constat în crearea a două jocuri video de educație civică. „Întotdeauna mi-a plăcut să lucrez cu tineri, pentru că cred că doar acolo se poate schimba mentalitatea. Și mi-a plăcut tot timpul tehnologia. Mi s-a părut că are un potențial foarte mare, inclusiv în zona ONG-urilor. (…) Inițial am făcut un joc video, e-Parlament, în care încercam să le explicăm tinerilor că în Parlament se întâmplă și alte lucruri decât vedeau la televizor. Încrederea în Parlament e foarte scăzută, ceea ce nu-i OK într-o democrație. A avut un succes foarte mare jocul. Apoi am vrut să facem un joc care se numește război politic, în care aveai cărți cu politicieni, cu trei atribute: «avere», «notorietate» și «experiență». Foarte mișto, numai că nu a prins. Poate că acum ar funcționa”. Ideea a fost mereu aceeași, spune Ana-Maria: cum folosim tehnologia pentru a face o societate mai bună?
