Cum le transmiți cunoștințe și cum îi apropii în mod practic pe copii de concepte precum lumina, sunetele și undele? Bianca Băilă, artistă și mentor Științescu Timișoara, alături de colegii ei, i-a invitat pe elevii de la Liceul de Arte Plastice într-o creativă călătorie de cunoaștere și descoperire a acestor elemente. Traseul expediției educaționale a atins demonstrații de fizică experimentală, un atelier de electronică și noțiuni de artă contemporană. Cunoștințele asimilate pe parcursul acestor experiențe au fost integrate în realizarea unei serii de sculpturi.
CUM A ÎNCEPUT TOTUL
Cum ați aflat de Fondul Științescu?
Direct de la cei din echipa Fundației Comunitare Timișoara.
Cum v-a venit ideea cu care ați aplicat?
Împreună cu artistul Rareș Moldovan am pornit de la niște ingrediente pe care le doream neapărat în proiect: să colaborăm cu dr. ing. Zeno Schlett și lector dr. Ioan Damian, pe care îi admirăm mult și care au generat Experimentarium TM (un proiect comun al Universității de Vest și al Politehnicii), un spațiu dedicat fizicii experimentale și cu Mihai Drăgan de la makerspace-ul Plan Zero, cel mai priceput în electronică. Am vrut ca proiectul să aibă o componentă artistică accentuată, să fim ca o navă care poposește în cele două locuri, pline de resurse și prin experimente, joc, dialog să culegem cât mai multă informație. Am ales trei concepte majore din fizică: lumina, sunetele și undele, pentru că știam că sunt ofertante și vom putea construi în jurul lor și pentru că ni s-au părut poetice, într-un fel.
Ați formulat-o, așa cum a ajuns ea în proiectul câștigător, din prima? Sau ați avut și alte idei? Cum v-ați hotărât asupra celei cu care ați aplicat?
Am început cu un dialogat lung împreună cu Rareș și Mihai Drăgan de la Plan Zero, cel care ne aducea mereu cu picioarele pe pământ, știind cel mai bine ce e realizabil în mod practic și ce nu. Am rămas fideli ideii inițiale: pornim de la explicarea celor trei concepte (unde, sunete și lumini) prin demonstrații de fizică experimentală, continuăm cu un atelier de electronică, povestim despre arta contemporană care apelează la tehnologie, iar la final, realizăm o serie de sculpturi care integrează noile cunoștințe acumulate.
Cum v-a venit ideea de titlu? Ați avut și alte variante? Dacă da, cum ați ales?
UNDE :: atelier de sunete și lumini. Îmi aduc aminte doar că a ieșit în timpul unei discuții cu Rareș Moldovan, pe moment ni s-a părut că e destul de amuzant din cauza dublului sens al cuvântului „unde”. Oricum, scrisesem destul de multe variante pe o foaie, suna a poezie dadaistă. Titlul a fost unul din primele lucruri la care ne-am gândit. Odată cu el am început să ne clarificăm și să generăm idei noi pentru conținutul atelierelor.
PASIUNEA PENTRU ȘTIINȚE
Cum ați ajuns pasionată de acest domeniu științific?
E destul de greu să separi domeniul acesta de studiul artistic, eu am studiat pictura, Rareș Moldovan, sculptura. Din școala generală de la Liceul de Arte Plastice din Timișoara, am înțeles importanța fizicii, chimiei, matematicii în generarea unei imagini, a unei lucrări de artă.
Ce vă place la acest domeniu?
Strict legat de acest proiect, mi-a plăcut cum știința, a fost doar un pretext, pentru ca oameni din generații diferite să se strângă împreună, să descopere lucruri noi prin experimente și colaborare.
Aveți vreun om de știință drept “erou”; unul care să vă fi inspirat? Dacă da, de ce?
De obicei mă feresc de conceptul de „cel mai ce”, pentru că istoria științei cum a fost scrisă ea până acum le-a cam uitat pe „cele mai cele”, a fost mai interesată să compună portretul geniului masculin, decât să reliefeze suportul (domestic), colaborările și sursele de inspirație care au stat la baza marilor reușite.
De ce credeți că e util pentru copii să înțeleagă acest domeniu științific; la ce le-ar putea folosi în viață?
Mă gândesc la un joc ping-pong. Cunoștințele științifice sunt un suport care stimulează imaginația, imaginație care fiind antrenată în felul acesta, poate genera noi asocieri și descoperiri folositoare în viață. E un fel de a progresa.
APLICAȚIA
Care au fost resursele de care ați avut nevoie? Cine sunt cei care v-au ajutat să organizați proiectul, contribuind astfel la realizarea lui?
Experimentarium TM care găzduiește sute de experimente de fizică și makerspace-ul Plan Zero, plin de unelte și un spațiu unde poți desfășura ateliere, au fost resurse importante. Spre finalul proiectului. Alex Boca, mentor Științescu la Lapsus Laboratory, generos în felul lui și plin de energie, ne-a ajutat mult, odată cu oferirea spațiului pentru expoziție, cât și prin dialogul care a dat naștere evenimentului final, What a good day for science!, de la galeria Lapsus. Simona Fiț și Dana Chesaru de la Fundația Comunitară Timișoara, au fost un sprijin, prin sfaturile și încurajările lor, din momentul în care ne-am hotărât să aplicăm.
În ce au constat experimentele?
La Experimentarium TM, cele câteva zeci de experimente au fost foarte diverse, construite cu scopul de a înțelege cât mai mult din ceea ce înseamnă undă, sunet și lumină. La Plan Zero, a fost ca la un makerspace, cu mâna pe unelte, am meșterit console Atari Punk. Pentru a înțelege mai bine conductivitatea electrică, Mihai Drăgan ne-a învățat să facem un bec, dintr-o mină de creion și un borcan de sticlă. O introducere în electronică, în mod creativ. Pentru sculpturi am folosit materiale reciclate și am reactivat cunoștințele de geometrie.
Cum au reacționat copiii?
Fiind elevi la Liceul de Arte Plastice, sunt obișnuiți cu lucrul în atelier, unde se formează o anumită dinamică, datorită designului spațiului, ești încurajat să colaborezi, să-l ajuți pe celălalt, spre deosebire de statul în bancă câte doi. Pe grupul de facebook, pe care l-am creat pentru a ne organiza și a comunica între noi în timpul proiectului, elevii continuă să posteze link-uri cu lucruri noi pe care le descoperă și care au legătură cu ce am discutat la ateliere sau trimit meme cu teme științifice. E clar, interesul le-a fost activat.
Au fost și peripeții?
Nu.
Vi s-a întâmplat să vină părinți să vă spună ce le-au povestit copiii despre activitățile la care au participat?
Nu.
BILANȚ DE “EXPERIENȚĂ ȘTIINȚESCU”
Cum v-a ajutat experiența asta?
Experiența a fost un punct de pornire, pentru idei și colaborări noi. La Plan Zero și Lapsus Laboratory, mi-am dat seama cât de important este pentru tineri să aibă spații pe care să le acceseze ușor, poate după ore, unde pot citi o carte, se pot juca, pot discuta, fără ca acele spații să fie construite în jurul ideii de consum, cât și activități de genul celor de la atelierele Științescu, care contribuie la creșterea încrederii în capacitățile proprii.
Ați avut vreo revelație în cadrul proiectului?
Mi-a plăcut mult componenta multigenerațională a proiectului nostru (domnii profesori de la Experimentarium TM sunt pensionați, iar ce fac acum fac dintr-o pasiune enormă pentru fizică și știință), avem așa de multe de învățat unii de la alții și atât de puține ocazii de a ne întâlni. Științescu a creat un context pentru a genera întâlniri, unde multe din ideile și planurile celor pasionați de artă, știință și tehnologie se pot concretiza și naște noi colaborări pe viitor.
Ce-ați face altfel, dacă ar fi să aplicați din nou?
M-aș concentra mai mult în a atrage copii dintr-un anumit cartier, cel din jurul Plan Zero, pentru a înlesni accesibilitatea la ateliere, a implica și părinții de la un anumit punct. Pentru a consolida un spirit de comunitate, constuit în jurul unui spațiu dedicat învățării și colaborării, cum e makerspace-ul Plan Zero.
Ați recomanda și altora să aplice la Fondul Științescu?
Da! Am făcut-o și la prima ediție pentru că aveam încredere în profesionalismul echipei Fundației Comunitare Timișoara, cu atât mai mult acum, după prima ediție.
VIITORUL ȘTIINȚESCU
Cum credeți că s-ar putea dezvolta programul în anii care urmează – și ce credeți că ar trebui să se întâmple pentru ca el să se transforme într-o mișcare a comunității?
Sigur, școlile sunt importante pentru că vin cu o infrastructură deja formată și pot fi un suport. Creativitatea pare, însă, că e ascunsă în alte locuri. Așa că, aș încuraja întâlniri între creativi, makeri, artiști, It-iști și școală, care ca orice instituție, are nevoie din când în când, să fie chestionată și provocată prin diferite activități, pentru a rămâne relevantă pentru actualitate.
Știți pe cineva care-ar fi dispus să dea o mână de ajutor ediției viitoare?
Cred că o mare parte din cei care am trecut prin prima ediție Științescu, rămânem aproape. Da, știu câțiva artiști și profesori care abia așteaptă Științescu 0.2 pentru a se implica.
Sursa foto/video: Fundația Comunitară Timișoara, UNDE :: atelier de sunete și lumini.
