Simina Mariș – Club de științe aplicate la Slavici
09/10/2019

Împreună cu elevii de la Liceul Ioan Slavici din Timișoara, doamna profesoară Simina Maris a descoperit că știința nu este un dușman la adolescentului licean, ci un prieten care îi va sta alături pe tot parcursul vieții. Finanțat de Științescu Timișoara, ”Clubul de științe aplicate la Slavici cu Științescu” a familiarizat elevii prin experimente cu științele clasice (în special electricitatea) utilizate în viața de zi cu zi, științele pământului (geografia și ramuri ale sale) și științele moderne (electronica). Sprijin în realizarea acestui proiect, în care au participat cu succes și elevi cu cerințe speciale, a venit și din partea Fundației Ioan Slavici și INCEMC – Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Electrochimie și Materie Condensată Timișoara.

 

CUM A ÎNCEPUT TOTUL

Cum ați aflat de Fondul Științescu?

De la o colegă, în anul în care aceasta a venit în Timișoara.

Care este numele proiectului pentru care ați obținut finanțare?

Club de științe aplicate la Slavici cu Științescu.

Cum v-a venit ideea cu care ați aplicat?

Bazat pe un proiect mai vechi, în care se lucra modular pentru dezvoltarea de competențe esențiale de viață în secolul XXI în rândul elevilor, am gândit un proiect în care să lucrăm modular cu elevii, dar pentru consolidarea și păstrarea legăturii cu știință a elevilor din ciclul liceal.

Ați formulat-o, așa cum a ajuns ea în proiectul câștigător, din prima? Sau ați avut și alte idei? Cum v-ați hotărât asupra celei cu care ați aplicat?

Am mai depus proiectul o dată, când nu a fost selecționat. Anul acesta am recitit  proiectul depus anterior, am identificat posibilități de îmbunătățire a acestuia, am depus… și am câștigat.

Cum v-a venit ideea de titlu? Ați avut și alte variante? Dacă da, cum ați ales?

La noi în școală există deja ”Cercul de științe aplicate” – un cerc în care, extracurricular, încercăm să consolidăm legăturile elevilor cu știința. De la cerc la club, apoi de la clubul din Slavici la clubul cu Științescu în Slavici nu au fost decât niște pași mici.

PASIUNEA PENTRU ȘTIINȚE

Cum ați ajuns pasionată de acest domeniu științific și ce vă place la el?

Am ajuns pasionată de științe aplicate citind cărțile de popularizare a științei editate înainte de revoluție, dar și cărți de istoria științei în general. Și nu în ultimul rând, citind romanele lui Jules Verne.

Aveți vreun om de știință drept “erou”; unul care să vă fi inspirat? Dacă da, de ce?

Nu e un om de știință real. Dar inspirația a venit din romanele lui Jules Verne și din personajele sale. Pentru personajele lui Jules Verne nimic nu era imposibil, totul putea fi explicat sau rezolvat folosind cunoștințe de matematică, fizică, chimie, astronomie etc. învățate în școală. Și cel mai important lucru era că personajele erau oameni ai faptelor, care gândeau o acțiune, apoi o puneau în practică pentru a-și îmbunătăți situația curentă.

De ce credeți că e util pentru copii să înțeleagă acest domeniu științific; la ce le-ar putea folosi în viață?

Cred că elevii ar putea folosi mai bine toate avantajele oferite de știință în viața cotidiană dacă ar înțelege cum se interconectează mai multe domenii ale științei, despre care ei învață separat la școală, pentru a le oferi confortul zilnic.

APLICAȚIA

Care au fost resursele de care ați avut nevoie? Cine sunt cei care v-au ajutat să organizați proiectul, contribuind astfel la realizarea lui? 

Am primit ajutor în realizarea proiectului de la Fundația Ioan Slavici, de la INCEMC (care sunt și parteneri în proiect – contribuind cu spații, parte din materialele necesare pentru experimente și personal), dar și de la alți colegi din cadrul Liceului Ioan Slavici și al Fundației Ioan Slavici.

În ce au constat experimentele și cum au reacționat copiii?

Activitățile s-au desfășurat în sesiuni săptămânale, grupate pe 3 module și un târg de științe final: 

M1 Științe clasice în viața de zi cu zi, cu 2 submodule: M1a – studiul efectelor curentului electric și aplicațiile sale fizico-chimice și M1b – termodinamică și chimie

M2 Științe ale pământului, cu 2 submodule: M2a – studiul efectelor poluării în zona urbană și M2b – analiza schimbărilor climatice 

M3 Științe moderne – electronică aplicată, cu 2 submodule: M3a – colectarea datelor de la senzori și interpretarea lor și M3b – mecanica unui rover.

Târgul de științe de la Slavici a avut loc la finalul proiectului și a cuprins cel puțin o aplicație dezvoltată în cadrul fiecărui submodul.

Copiii au descoperit în fiecare săptămână câte o ”jucărie” nouă, câte un kit de experiment nou, pe măsură ce soseau echipamentele comandate. După aceea, au învățat să explice ce se întâmplă într-un anumit experiment și au devenit creativi.

Au fost și peripeții?

Din cauză că obiectele pe care le-am achiziționat pentru desfășurarea proiectului nu au ajuns la școală în același timp, agendele celor 6 module au trebuit modificate corespunzător. De asemenea, au apărut întârzieri legate de faptul că unele componente nu erau pe stoc la furnizor și activitatea a trebuit regândită.

Aceste schimbări de plan au avut până la urmă efecte pozitive. În primul rând, elevii au putut experimenta toate modulele de implementat, curiozitatea lor fiind un vector pentru desfășurarea proiectului. Elevii au realizat un progres treptat, ajungând să folosească de la instrumente simple la instrumente complexe.

Vi s-a întâmplat să vină părinți să vă spună ce le-au povestit copiii despre activitățile la care au participat?

Lucrând cu adolescenți, ei sunt la vârsta la care nu spun acasă tot ceea ce fac într-o zi la școală. Cum însă elevii nu au fost împotriva publicării pe FB a imaginilor din timpul proiectului, s-au bucurat de aprecierile online ale părinților (iar părinții au fost deosebit de interesați de activitățile copiilor).

BILANȚ DE “EXPERIENȚĂ ȘTIINȚESCU”

Cum v-a ajutat experiența asta?

Experiența aceasta m-a adus în contact cu oameni care gândesc la fel ca mine – atât din partea Științescu, dar și dintre colegi sau părinți ai elevilor. Am învățat lucruri noi legate de managementul unui proiect (a fost primul proiect în care eu am deținut rolul de responsabil) și de impactul științelor în viața reală, și nu în ultimul rând, am ajutat la inovarea modului în care se predau actualmente științele la noi în școală.

Ați avut vreo revelație în cadrul proiectului?

Da. Împreună cu colegii mei am descoperit plăcerea de a preda științele într-un mod inovativ, integrat și transdisciplinar. Împreună cu elevii am descoperit că știința nu este un dușman al adolescentului licean, ci un prieten care îi va sta alături pe tot parcursul vieții.

Ce-ați face altfel, dacă ar fi să aplicați din nou?

Aș prelungi durata de implementare a proiectului și aș încerca să atrag și elevi (sau copii) din afara școlii.

Ați recomanda și altora să aplice la Fondul Științescu?

Da, cu siguranță.

VIITORUL ȘTIINȚESCU

Cum credeți că s-ar putea dezvolta programul în anii care urmează – și ce credeți că ar trebui să se întâmple pentru ca el să se transforme într-o mișcare a comunității?

Programul ar putea deveni o mișcare a comunității printr-o mediatizare adecvată și prin implicarea nu doar a elevilor și a mentorilor, ci și a altor persoane în relație cu acestea – de exemplu, la evenimente de genul târgurilor de științe, fiecare participant să poată invita cel puțin o persoană din afara proiectelor (părinte, rudă, vecin). Astfel, prin contact direct cu știința aplicată, și alți membri ai comunității pot adera la proiectele existente sau pot crea proiectele lor.

Știți pe cineva care-ar fi dispus să dea o mână de ajutor ediției viitoare?

Da – începând cu subsemnata 🙂

 

Sursa foto: Clubul de Științe de la Slavici

Alexandra Fortiș – CoderDojo@CDLoga
Monica Nănescu – Hands on Meteo Science