Daniela Tütös
04/09/2019

Un singur aparat foto nu a mai fost suficient pentru a cuprinde curiozitatea și dorința copiilor de a învăța cum să facă fotografii de interior și exterior, cum să realizeze portrete, cum să editeze sau cum să pregătească materiale de prezentare folosind fotografii. Daniela Tütös, profesor și director la Școala Primară Creștină ProRoma din Tinca, nu e pasionată de fotografie, ci de ceva la fel de valoros: de a-i ajuta pe copii și de le oferi oportunități reale de dezvoltare. Împreună cu voluntari fotografi, precum Remus Todorici sau Sebi Ulici, conectându-se la alte școli din județ, Daniela a reușit cu sprijinul Științescu Oradea să implementeze ”Învață să vezi lumea cu ochi de fotograf” și să-i facă pe copii să zâmbească învățând științe

 

CUM A ÎNCEPUT TOTUL

Cum ați aflat de Fondul Științescu?

Am aflat întâi de Fundația Comunitară Oradea, care devine din ce în ce mai vizibilă în județ, am aplicat la Fundația Comunitară (FCO) cu un proiect derulat în 2018 cu finanțare din „Bursa Talentelor”. Despre Fondul Științescu am aflat din interacțiunea cu FCO, m-am documentat și am aplicat cu un prim proiect pe care l-am și câștigat.

Cum v-a venit ideea cu care ați aplicat?

Am identificat pasiunile copiilor din școala în care noi lucrăm și am decis să-i motivăm pe copii și să-i stimulăm în domeniile de interes ale acestora. Așa am identificat pasiunea lor față de tehnologie, față de fotografie. În școală, nu am avut toate echipamentele necesare derulării proiectului, am căutat resurse pentru susținerea inițiativei noastre și astfel am aplicat.

Ați formulat-o, așa cum a ajuns ea în proiectul câștigător, din prima? Sau ați avut și alte idei? Cum v-ați hotărât asupra celei cu care ați aplicat?

Am mers la FCO cu ideea de proiect Științescu în 2018. Din discuțiile avute cu aceștia, am considerat că este mult mai bine ca proiectul din discuție să intre pe finanțarea „Bursei talentelor”. Ulterior am dezvoltat ideea inițială, am pus-o într-un cadru STEM, am scris proiectul, am fost la interviu și am câștigat din prima. Așa cum am spus și mai sus, ideea a venit de la copii, de la beneficiari. Considerăm că acele proiecte care sunt cu adevărat de interes pentru beneficiari, acelea sunt de succes.

Cum v-a venit ideea de titlu? Ați avut și alte variante? Dacă da, cum ați ales?

Având în vedere că beneficiarii proiectului nostru sunt elevi din ciclul primar, am vrut să prezentăm prin acest proiect lumea așa cum o văd ei. Pentru noi, copilul, beneficiarul este cel care ne motivează să mergem în colonia de romi, să muncim și să ne dedicăm timp pentru a-i învăța. Vrem să-i învățăm și altceva decât ceea ce ne impune curriculumul național și vrem să atragem atenția opiniei publice, a celor din sistemul educațional și social asupra copilului și asupra interesului major al acestuia.

PASIUNEA PENTRU ȘTIINȚE

Cum ați ajuns pasionată de acest domeniu și ce vă place la el?

Eu nu sunt pasionată de fotografie. Îmi plac, dar nu știu să le fac. Am fost influențată de pasiunea copiilor. Eu sunt pasionată să-i ajut pe copii, să-i învăț, să le găsesc oportunități reale de dezvoltare. În acest proiect, eu am fost cea care a identificat resursele materiale, financiare, umane care împreună să lucreze pentru atingerea scopului propus.

Îmi plac provocările, îmi plac rezultatele care vin în urma provocărilor și îmi place să-i văd pe copii preocupați de diverse domenii. M-a impresionat și mi-a plăcut să-i văd pe copii curioși, interesați și dispuși să învețe lucruri noi, fără efort, prin experiment, prin joacă.

Aveți vreun om de știință drept “erou”; unul care să vă fi inspirat? Dacă da, de ce?

Toți voluntarii implicați în acest proiect, m-au impresionat. M-au impresionat fotografii profesioniști, dar m-au impresionat și fotografii amatori. Aș putea să-l numesc pe fotograful profesionist Remus Toderici, care a devenit un bun prieten și ambasador al școlii. În egală măsură, m-a impresionat și fotograful amator, Sebi Ulici, care îmi este și nepot și care s-a apropiat cel mai mult față de copii, fiind și mai apropiat de vârstă cu aceștia, dar care a văzut în mătușa lui un exemplu de voluntariat, care l-a impresionat pe el foarte mult și și-a dedicat mult timp pentru a se investi în copilașii din colonia de romi din Tinca.

De ce credeți că e util pentru copii să înțeleagă acest domeniu științific; la ce le-ar putea folosi în viață?

Copiii din comunitatea de romi trebuie să vadă că există meserii pe care ei le-ar putea practica, altele decât cele cu care sunt ei obișnuiți: săpat șanțuri, măturat străzi, cameriste în hotelurile din străinătate sau … cerșetoria.

APLICAȚIA

Care au fost resursele de care ați avut nevoie? Cine sunt cei care v-au ajutat să organizați proiectul, contribuind astfel la realizarea lui? 

Voluntarii m-au ajutat cel mai mult în identificarea nevoilor în acest proiect. Am avut nevoie de aparat foto, lămpi fluorescente, imprimantă foto, echipamente care să pună în valoare imaginile realizate și editate. O mare parte a resurselor am găsit-o în școală, parte din resurse a fost achiziționată în proiect. Fundația People to People, fundația fondatoare a școlii noastre, a susținut financiar acest proiect asigurând hrana copiilor participanți la proiect, după orele de curs.

În ce au constat experimentele și cum au reacționat copiii?

Realizarea de fotografii în interior și exterior, realizarea de portrete, realizarea de fotografii amuzante, editare fotografiilor, realizarea de materiale de promovare a școlii utilizând fotografiile copiilor, realizarea de calendare personalizate, învățarea unor tehnici de marketing pentru a învăța cum se face profit dintr-o asemenea activitate. Copiilor le-a plăcut, au fost curioși, deschiși să învețe lucruri noi, entuziasmați de rezultatele muncii lor.

Au fost și peripeții?

Nu am avut peripeții sau experiențe negative. Poate, am putea spune că, un singur aparat foto nu este suficient pentru amploarea pe care o poate lua proiectul.

Vi s-a întâmplat să vină părinți să vă spună ce le-au povestit copiii despre activitățile la care au participat?

Da. Părinții chiar au cerut să vină copiii să facă fotografii la evenimentele lor din familie pe care să le printăm, să le rămână amintire.

BILANȚ DE “EXPERIENȚĂ ȘTIINȚESCU”

Cum v-a ajutat experiența asta?

Mult. Personal, am văzut interesul copiilor și m-a provocat să gândesc proiecte care să ducă ideea inițială mai departe și alte proiecte de interes pentru copii. De asemenea, am identificat în școală acele persoane care sunt dispuse să se implice în proiecte extracurriculare. Am creat conexiuni cu alte școli din județ implicate în proiecte asemănătoare, a crescut interesul pentru educația STEM.

Ați avut vreo revelație în cadrul proiectului?

Da. merită făcut, merită continuat.

Ce-ați face altfel, dacă ar fi să aplicați din nou?

Pentru început a fost ok așa cum a fost. Vom continua proiectul pentru că, perioada de derulare a proiectului a fost destul de scurtă și abia că a stârnit interesul pentru acest domeniu.

Ați recomanda și altora să aplice la Fondul Științescu?

Evident.

VIITORUL ȘTIINȚESCU

Cum credeți că s-ar putea dezvolta programul în anii care urmează – și ce credeți că ar trebui să se întâmple pentru ca el să se transforme într-o mișcare a comunității?

Pe mine personal, m-a impresionat Fundația Comunitară Oradea și modul în care atrage resurse pentru proiectele pe care le finanțează. Mi-ar plăcea să dispunem de un buget mai mare și de o perioadă de implementare mai lungă.

Știți pe cineva care-ar fi dispus să dea o mână de ajutor ediției viitoare?

Voluntarii în proiectul nostru, sunt ferm convinsă că vor da o mână de ajutor pentru asigurarea sustenabilității proiectului nostru.

Sursa foto: Daniela Tütös

Monica Nănescu – Hands on Meteo Science
Liliana Avarvarei – Științe și Gastronomie