Dana Andronic – Atelierul de tehnologii
07/05/2019

La ”Atelierul de tehnologii”, elevii au pătruns într-o lume a inovațiilor industriale pe care doamna profesoară Daniela Andronic o văzuse doar în școlile americane și sperase să o recreeze la Colegiul Tehnic de Comunicații Nicolae Vasilescu Karpen din Bacău unde predă. Finanțat de Științescu Bacău, proiectul i-a familiarizat pentru prima dată pe elevi cu imprimarea 3D atât de utilă în construcții, medicină, gastronomie, design industrial și casnic, electronică, electrotehnică. Cu alte cuvinte, i-a invitat să tragă cu ochiul în viitor și să-și îmbogățească oportunitățile de dezvoltare profesională.

CUM A ÎNCEPUT TOTUL

Cum ați aflat de Fondul Științescu?

Din promovările pe care le-a făcut Fundația Comunitară Bacău și, apoi, din proiectele derulate de alte școli ce au primit finanțare de la Fondul Științescu în ediția anterioară.

Cum v-a venit ideea cu care ați aplicat?

Aflasem de pe internet despre tehnologia imprimării 3D și mi se părea foarte potrivită pentru studiu și elevilor de la profilul tehnic. Așa că am încercat să aflu ce pași trebuie parcurși pentru a o implementa și în școală noastră, mai ales că sloganul nostru este “O școală modernă pentru tehnologii de vârf” și mi se părea extraordinară, atât de potrivită și compatibilă ideea imprimării 3D cu aceasta, încât am așteptat momentul oportun pentru a o concretiza într-un proiect viabil.

Ați formulat-o, așa cum a ajuns ea în proiectul câștigător, din prima? Sau ați avut și alte idei? Cum v-ați hotărât asupra celei cu care ați aplicat?

Inițial, ideea imprimării 3D a fost inclusă într-un alt proiect, ca fiind o mică și nesemnificativă parte, modestă și anexată unui alt proiect, mult mai vast care era în grilă de lucru și în planul managerial. Presupunea dotarea și amenajarea spațiului unui atelier tehnic pentru instruirea practică a elevilor de la specializarea “Tehnician electrician electronist auto”, “Electronist aparate și echipamente”, “ Electromecanic instalații și aparatură de bord aeronave”.

Evaluatorii Fondului Științescu au observat intenția noastră timidă de a aborda tehnologia 3D și ne-au recomandat să o dezvoltăm pe aceasta, astfel că ne-am focusat spre a realiza un nou proiect pe acest subiect foarte incitant.

Ideea tehnologiei imprimării 3D a înflorit că urmare a “altoirii” unei alte idei, mai clasice, menționată mai sus, care a prins viață și s-a dezvoltat ca un “hibrid” frumos și funcțional. Am îmblânzit această “fată morgana” și am conturat-o într-un proiect care a prins viață și care a spulberat deziluzia vorbelor “că nu e pentru noi” pentru că e prea costisitor și prea complicat pentru că depășește obiectivele planului cadru de învățare.

Cum v-a venit ideea de titlu? Ați avut și alte variante? Dacă da, cum ați ales?

“Atelierul de tehnologii” – titlul proiectului nostru a venit de la sine căci se potrivea cu conținutul acestuia, cu ceea ce doream să facem și să construim.

PASIUNEA PENTRU ȘTIINȚE

Cum ați ajuns pasionată de acest domeniu științific?

Mi s-a părut atât de incitant și de creator domeniul, încât îmi doream, așa cum văzusem că există prin școlile primare și gimnaziale din America, să existe așa ceva și la noi în școală, ceva nou pe domeniul tehnic de care să profite educațional și formal și elevii noștri. Am reținut ideea imprimării 3D ca ceva inovator în domeniul industrial și mi se părea ceva de vis să existe așa ceva și într-o școală românească. Mi se părea, și aflasem prin documentare, că are o vastă aplicabilitate, în multe domenii ale tehnicii, deci putea deschide multe oportunități pentru viitor, atât pentru colegiul nostru, cât și pentru elevii noștri.

Ce vă place la acest domeniu?

Acest domeniu îmbină noțiuni din mai multe discipline învățate: electronică, electrotehnică, fizică, chimie, desen tehnic, proiectare în Autocad, protecția mediului, operarea pe calculator, abilități și deprinderi practice și face că aceste noțiuni teoretice să fie mai ușor de înțeles și constituie o motivație în plus pentru elevi de a le parcurge pentru a ajunge la rezultatul final… imprimarea 3D a unor obiecte de ei concepute.

E atât de fascinant tot procesul tehnologic, de la materia primă – plasticul, pe care trebuie să-l reciclăm, și până la produsul final – obiectele tridimensionale, încât i-am adus pe copii într-o realitate pe care nu toți o cunoșteau sau nu o asociau cu acțiunile lor.

Îmi place că e un domeniu foarte creativ care îmbină partea de învățare teoretică cu cea practică, de asamblare a propriilor imprimante 3D, cu reciclarea, cu protecția mediului înconjurător, cu faptul că pune față în față cunoștințe diverse și oameni cu diverse pregătiri profesionale. Creativitatea stă la masă cu tehnica în acest domeniu inovator precum e tehnologia imprimării 3D.

Aveți vreun om de știință drept “erou”; unul care să vă fi inspirat? Dacă da, de ce?

În perioada de documentare aflasem că o echipa de români, timișoreni, au utilizat și descoperit primii această nouă tehnologie și au aplicat-o în domeniul medical, apoi am găsit, prin internet, în țară, la Zalău, un profesor de fizică, care dotase un întreg laborator cu imprimante 3D cu care m-am și consultat în perioada de scriere a proiectului despre cum funcționează, care imprimante sunt mai bune, câteva firme care furnizau echipamentele de care aveam nevoie în atelierul nostru și care mi-au “vândut” câteva ponturi despre acest domeniu total nou și tabu pentru mine. Am adunat o arhivă bogată de informații care m-au ajutat să le pun cap la cap și să realizez un proiect nou, chiar în țară, adaptat pe nevoile noastre de dezvoltare și învățare, ce presupunea trecerea prin mai multe etape… ca un proces tehnologic complet care să contureze clar elevilor drumul materiei prime până la produsul final: reciclarea de deșeuri plastice, valorificarea acestora, convertirea în materie primă (granule) a acestora, realizarea de filament PLA și ABS și apoi imprimarea propriu-zisă 3D.

De ce credeți că e util pentru copii să înțeleagă acest domeniu științific; la ce le-ar putea folosi în viață?

E util pentru orice persoană să cunoască un proces tehnologic complet, drumul materiei prime până la produsul final pentru a înțelege “de ce”, “cum”, “cu ce” și “pentru ce” unii oameni sunt preocupați să realizeze unele lucruri și ce implică acest lucru, cu atât mai mult când e vorba de un domeniu nou, aproape necunoscut … tehnologia imprimării 3D.

E util să știe că o astfel de tehnologie e utilizată în foarte multe domenii vitale ale vieții, atât de variate și diferite între ele, care au la baza teoria imprimării 3D, care odată învățată, poate fi mai ușor dezvoltată și aprofundată pe domenii specifice de aplicabilitate (construcții, medicină, gastronomie, design industrial și casnic, electronică, electrotehnică).

E important pentru toată lumea să știe că unele domenii își intersectează activitatea și că unele sprijină pe altele, că pentru a crea un echilibru trebuie luate în seamă deopotrivă toate domeniile implicate, dându-le aceeași importanță pentru că fiecare contribuie la dezvoltarea, sprijinirea, îmbunătățirea și ușurarea vieții noastre. Acest lucru se poate extrapola și la alte domenii ce se află în același lanț de acțiune.

Pe elevi îi ajută să facă transfer de noțiuni de la un domeniu la altul, conturându-și astfel mai clar nevoia de învățare, crescându-le și motivația în educare și dezvoltare profesională.

Pentru alții acest nou domeniu științific poate constitui sau genera o nouă pasiune pentru timpul liber, sau mai mult, un nou job, bine plătit, sau dorința de a deveni un antreprenor pe acest segment de piață.

Că orice tehnologie nou apărută, ea are atracție la tineret și poate fi studiată fără că aceștia să se simtă forțați de vreun sistem de educare prin planurile cadru, interesul lor crescând, totodată și implicarea și aplecarea spre studiu, precum și aprofundarea cunoștințelor. Pot astfel să-și dorească să continue studiul domeniului, să urmeze studii superioare sau să lucreze într-un domeniu ce utilizează tehnologia imprimării 3D.

APLICAȚIA

Care au fost resursele de care ați avut nevoie? Cine sunt cei care v-au ajutat să organizați proiectul, contribuind astfel la realizarea lui? 

Am avut nevoie de resurse materiale, resurse umane, resurse financiare și dorința de implicare. Am achiziționat echipamente precum calculatoare, laptop, ecran proiecție, proiector, 2 kituri de imprimante de tip open-source pe care le-au asamblat elevii noștri, o imprimantă tip block, kit de instalare aplicație pentru imprimantă 3D, consumabile (role cu filament PLA și ABS, granule de PLA), un extruder, dulapuri de depozitare.

În etapa de reciclare plastic s-au implicat profesori și elevi, preșcolari și școlari deopotrivă, aproape toată școala (pentru aceasta am organizat etapa sub forma unui concurs de strângere a unei cantități cât mai mari de deșeuri din plastic și care s-a finalizat cu premierea acelor clase ce au donat cele mai mari cantități de plastic și de hârtie); în cea de asamblare a imprimantelor kit am avut sprijinul unui coleg inginer pasionat de tehnică și am aflat și de nouă tehnologie 3D; un profesor de la catedră tehnică ce preda Autocad; un profesor inginer care s-a ocupat de montarea, asamblarea extruderului și realizarea filamentului, un alt coleg inginer care a pus în funcțiune imprimantele și care a sprijinit și învățat elevii cum se setează imprimantele pentru imprimarea 3D; inginerul de sistem a instalat kitul de instalare a imprimantelor 3D pe calculatoare și pentru achiziția unor echipamente IT & C compatibile cu acestea.

Direcțiunea ne-a pus la dispoziție un spațiu special pentru “Atelierul de tehnologii”, ne-a facilitat promovarea proiectului și ne-a sprijinit în implementarea acestuia.

În ce au constat experimentele?

În găsirea metodelor eficiente de montare și asamblare a imprimantelor kit de tip open-source; de setare și găsirea parametrilor optimi de funcționare a tuturor imprimantelor 3D; în mobilizarea la scară mare a cât mai multor persoane care să învețe să recicleze cantități cât mai mari de deșeuri din plastic și hârtie pentru a fi valorificate și a contribui la achiziționarea de filament; în învățarea proiectării tridimensionale a unor obiecte necesare domeniilor lor de învățare și nu numai; în găsirea altor întrebuințări – realizarea de obiecte promoționale ale școlii, suveniruri pentru vizitatorii noștri; că putem face și promova sportul prin închegarea unei echipe de a participat la semimarathonul pentru strângere de fonduri.

Cum au reacționat copiii?

Au fost fascinați de tehnologia 3D, interesați și nerăbdători să imprime 3D, să asambleze și să monteze imprimantele 3D, să recicleze cu gândul la a obține premiul cel mare financiar din donarea celei mai mari cantități de deșeuri din plastic și hârtie, au fost atenți la lecțiile de proiectare 3D, se rugau de profesor să asambleze mai repede extruderul pentru a-l pune în funcțiune și a vedea cum se obține filamentul din granule de plastic.

Au fost și peripeții?

Dulapurile de depozitare a consumabilelor pentru imprimantele 3D a trebuit să fie ajustate pentru că nu încăpeau pe ușa atelierului. Testele de imprimare 3D au fost niște cuburi test de tipul “turnul din Pisa” exfoliabile, în straturi vizibile.

Vi s-a întâmplat să vină părinți să vă spună ce le-au povestit copiii despre activitățile la care au participat?

Părinții nu, dar un elev care a prins “microbul” imprimării 3D și-a achiziționat un kit pentru o imprimantă 3D și toată vara a trebuit să dau consultații prin messenger pentru a o pune în funcțiune.

BILANȚ DE “EXPERIENȚĂ ȘTIINȚESCU”

Cum v-a ajutat experiența asta?

Am descoperit un domeniu nou, de viitor pentru elevii noștri, cât și pentru studiu într-un program școlar ce poate fi inclus în planurile cadru.

Am descoperit că elevii sunt atrași de activitățile practice tehnice; că putem să comunicăm eficient când e vorba de un domeniu de interes comun; că ne putem sprijini unii pe alții într-un proiect de anvergură și promițător, chiar dacă are elemente de noutate și necunoscute; că putem fabrica obiecte care să ne ajute în acțiunile de promovare a ofertei educaționale și că ne putem crea propriile obiecte pentru musafirii noștri; că se poate schimbă mentalitatea oamenilor dacă aceștia sunt motivați; să ne mărim aria de educare și învățare prin realizarea unui nou atelier tehnologic; să protejăm mediul înconjurător prin reciclarea de deșeuri; să închegăm colectivul și să ne apropiem de elevii noștri; că putem face echipa consolidată cu elevii noștri; să ne împărtășim pasiunile și cunoștințele din domeniul de acțiune a proiectului.

Ați avut vreo revelație în cadrul proiectului?

Nimic din ce este nou nu este imposibil de însușit, de implementat, de realizat; că elevii pot fi stimulați și motivați prin idei noi să învețe și să se implice în proiecte diverse care le pot fi utile pe parcursul vieții lor.

Ce-ați face altfel, dacă ar fi să aplicați din nou?

Să promovez mai mult tehnologia 3D pentru a fi și în interesul altor elevi de la alte profile, nu doar de la profile tehnice, să nu o considere un tabu intangibil.

Ați recomandă și altora să aplice la Fondul Științescu?

Cu mare drag și cu convingerea că prin astfel de proiect îi putem apropia pe elevi de domeniul și disciplinele din aria curriculară științe și că lucrând cu ei extrașcolar putem afla nevoile de dezvoltare personală și profesională ale elevilor.

VIITORUL ȘTIINȚESCU

Cum credeți că s-ar putea dezvoltă programul în anii care urmează – și ce credeți că ar trebui să se întâmple pentru că el să se transforme într-o mișcare a comunității?

Să fie acceptat și înțeles de cât mai mulți profesori, de diverse specializări, care să dorească să se implice și să implice elevii în lumea tehnologiei 3D, iar cei de la specializările tehnice să aibă curajul să abordeze la ore, în programul obligatoriu de studiu și acest domeniu al imprimării 3D.

Știți pe cineva care-ar fi dispus să dea o mână de ajutor ediției viitoare?

Că beneficiari ai Fondului Științescu, putem fi martorii că totul e posibil dacă vrei să realizezi ceva; că poate fi de folos educațional elevilor și de împlinire profesională pentru profesori; că idei incitante pot atrage elevii spre cunoașterea și aprofundarea STEM.

 

Sursa foto: Colegiul Tehnic de Comunicații Nicolae Vasilescu Karpen Bacău

Valentina Urechiatu – AUTO – școala proiectelor lui Științescu
Dana Andronic – Atelierul de tehnologii