Cu ajutorul ”cărămizilor inteligente”, puștii curioși și creativi de la CoderDojo@CDLoga au dat viață roboțeilor după ce au deslușit cum funcționează, ce implică design-ul, arhitectura, elementele de geometrie tridimensională și programare. Pe tot parcursul acestei inițieri, le-a insuflat curaj, entuziasm și cunoștințe mentorul lor, Alexandra Fortiș, cadru universitar care predă matematici aplicate și informatică teoretică și care a aplicat la Științescu Timișoara pentru finanțarea proiectului sTeam Lego.
CUM A ÎNCEPUT TOTUL
Cum ați aflat de Fondul Științescu?
De la prieteni din rețeaua CoderDojo Oradea, unde se implementau deja de 2 ani proiecte finanțate de Științescu.
Care este numele proiectului pentru care ați obținut finanțare?
sTeam Lego.
Cum v-a venit ideea cu care ați aplicat?
După un brainstorming cu grupa de copii de gimnaziu pe care îi mentorez la CoderDojo@CDLoga.
Ați formulat-o, așa cum a ajuns ea în proiectul câștigător, din prima? Sau ați avut și alte idei? Cum v-ați hotărât asupra celei cu care ați aplicat?
Ideea inițială este cea câștigătoare. Au mai fost multe idei, dar le lăsăm pentru alte ediții, aceasta fiind cea aleasă, în unanimitate, copiii considerând-o prioritară.
Cum v-a venit ideea de titlu? Ați avut și alte variante? Dacă da, cum ați ales?
Copiii au ales titlul (al proiectului și, implicit, al echipei), încercând să includă echipamentele (LEGO), tematica proiectului (STEAM) și ideea că formează o echipă.
PASIUNEA PENTRU ȘTIINȚE
Cum ați ajuns pasionată de acest domeniu științific și ce vă place la el?
Lucrez de 5 ani, ca voluntar, în cadrul rețelei CoderDojo și, învățând de la/cu fiul meu, am constatat că îmi plac provocările care combină diferite domenii și tehnici de învățare (în acest caz, prin joacă). Este o oportunitate extraordinară să pot folosi cunoștințele mele (predau matematici aplicate și informatică teoretică studenților) pentru a le stârni celor mici curiozitatea în domeniul științelor. Și am constat că au dreptate cei care spun că Lego nu e limitat de vârsta utilizatorilor.
Aveți vreun om de știință drept “erou”; unul care să vă fi inspirat? Dacă da, de ce?
Ada Lovelace este o ”eroină”, pentru faptul de a fi femeie-cercetător într-o perioadă în care foarte puține femei erau încurajate să studieze științele exacte. A intuit multiplele aplicații ale mașinilor de calcul, prefațând cercetarea în domenii interdisciplinare.
De ce credeți că e util pentru copii să înțeleagă acest domeniu științific; la ce le-ar putea folosi în viață?
Copiii învață tot timpul, atât la școală cât și în timpul lor liber. Robotica îi fascinează de la vârste foarte fragede. Metodele educaționale moderne, nonformale, adaptate la diferite categorii de vârstă, îi ajută să se familiarizeze cu domeniul și să îl înțeleagă. Asta pentru că robotica implică foarte multe cunoștințe, de multe ori avansate, din domenii variate, nu neapărat accesibile unor copii de 10-14 ani. Folosind instrumente cu care sunt obișnuiți – cărămiduțele Lego – deprind, prin joc, abilități ce țin de design-ul și arhitectura unui robot, de partea de fizică mecanică ce intervine în funcționarea acestuia, de geometria tridimensională și, nu în ultimul rând, de programare, prin limbaje vizuale, specifice vârstelor mici. În plus, este un cadru potrivit pentru a dezvolta abilități de comunicare și lucru în echipă.
APLICAȚIA
Care au fost resursele de care ați avut nevoie? Cine sunt cei care v-au ajutat să organizați proiectul, contribuind astfel la realizarea lui?
În primul rând, trebuie menționat Fondul Științescu Timișoara și partenerii săi, a căror contribuție a fost esențială pentru realizarea acestui proiect. Ne-a fost alături conducerea Colegiului Național ”Constantin Diaconovici Loga” din Timișoara, întotdeauna deschisă către proiectele care contribuie la educația și dezvoltarea copiilor, prin oferirea accesului, pe toată durata de implementare a proiectului, în cele două laboratoare de informatică, complet echipate. Partea de contabilitate și achiziții din cadrul proiectului a fost preluată de asociația PRO Colegiul Național C. D. Loga, asociație care a și depus propunerea noastră de proiect. Partea de voluntari care s-au implicat în susținerea activităților a fost susținută și cu ajutorul Fundației Student Plus Timișoara și a Centrului de Informare Europe Direct Timișoara. Nu în ultimul rând, trebuie menționați mentorii voluntari, atât cei incluși inițial în proiect, cât și cei care ne-au ajutat pe parcurs.
În ce au constat experimentele și cum au reacționat copiii?
Folosind programele educaționale dezvoltate de specialiștii Lego Education, am avut sesiuni de inițiere, prin programare, în limbajul EV3 Mindstorms Education, s-a experimentat cu motoarele și senzorii pentru a înțelege modul de funcționare și control al acestora. Au urmat sesiunile de construcție și apoi programe avansate, care au pus laolaltă toate aceste cunoștințe, pentru a ”da viață” roboțeilor. Copiii au fost foarte receptivi, încântați de faptul că pot ei să construiască, nu s-au lăsat descurajați de noutatea domeniului, de micile nefuncționalități generate de lipsa de experiență sau de faptul că se întâlnesc prima oară cu limbajul de programare. Sesiunile de lucru au fost extrem de relaxate, pline de voie bună, bomboane, idei, s-au legat prietenii noi. A apărut și partea de diseminare a rezultatelor, unde mulți dintre ei și-au dorit să se implice (ateliere itinerante și demo-days). Și… cei mai mulți dintre micii beneficiari doresc să continue!
Au fost și peripeții?
Cea mai mare peripeție a fost una dintre activitățile prevăzute în proiect: școala de vară #WeSpeakCode. Conform dotărilor obținute prin proiect era prevăzută o grupă de 12 participanți. Fiind vorba despre un proiect deschis comunității, s-au înscris foarte mulți copii, așa încât prima zi a școlii de vară ne-a pus în fața unei grupe formată din… 35 de copii, toți veniți pentru a lucra cu roboțeii Lego. Nu se putea să îi dezamăgim și să îi trimitem acasă pe o parte dintre ei, așa că ne-am adaptat din mers, am asamblat/dezasamblat de mai multe ori roboții, ne-am împărțit în echipe de designeri, programatori, constructori și am reușit să îi facem fericiți pe toți participanții.
Vi s-a întâmplat să vină părinți să vă spună ce le-au povestit copiii despre activitățile la care au participat?
Da, după fiecare ședință s-au primit telefoane sau mesaje de la foarte mulți dintre părinții participanților, ideea generală fiind aceea de mulțumire a părinților relativ la atitudinea pozitivă a copiilor față de activitățile la care au participat. În acest moment suntem în perioada de înscrieri pentru cursurile gratuite de programare la CoderDojo@CDLoga și, printre noii înscriși, se numără foarte mulți dintre beneficiarii activităților implementate prin proiectul sTeam LEGO.
BILANȚ DE “EXPERIENȚĂ ȘTIINȚESCU”
Cum v-a ajutat experiența asta?
Personal, mi-am făcut o grămadă de prieteni noi, am interacționat cu foarte multă lume, am învățat lucruri noi (programarea în limbajul Lego Education EV3), m-am jucat și am râs mult, am fost parte dintr-o echipă extraordinară.
Ați avut vreo revelație în cadrul proiectului?
Mi-am dat seama cât de puternic și sigur pe sine este un copil curios, care dorește să învețe și are la îndemână resursele necesare și puțin sprijin de la adulții din jurul său.
Ce-ați face altfel, dacă ar fi să aplicați din nou?
În primul rând, aș încerca să găsesc mai mult timp pentru activități de acest tip. Apoi, probabil că aș discuta mai mult cu copiii, pentru a identifica dorințele și nevoile lor.
Ați recomanda și altora să aplice la Fondul Științescu?
Categoric, da!
VIITORUL ȘTIINȚESCU
Cum credeți că s-ar putea dezvolta programul în anii care urmează – și ce credeți că ar trebui să se întâmple pentru ca el să se transforme într-o mișcare a comunității?
O posibilă direcție de dezvoltare pe care aș vedea-o (nu în viitorul foarte apropiat, căci necesită multă muncă și resurse financiare și umane consistente) ar fi aceea de a se putea extinde în așa fel încât să ofere copiilor acces la ateliere educaționale STEAM regulat, pe toată durata anului. Ideal ar fi ca aceste ateliere să aibă ca și cadru de desfășurare un fel de Centru educațional STEAM, posibil cu locație fixă. Ar necesita o puternică campanie de conștientizare a importanței educației nonformale, în domeniul STEAM, de la vârste fragede. Pentru asta însă, ar trebui, probabil, construită o rețea care să includă mediul de afaceri și autoritățile, pentru partea de susținere financiară și logistică, instituții de învățământ pentru asigurarea de mentori calificați și expertiză și asociații de părinți, studenți, elevi, pentru asigurarea de voluntari, vizibilitate…
Știți pe cineva care-ar fi dispus să dea o mână de ajutor ediției viitoare?
Nu cred că aș putea răspunde foarte precis la această întrebare… Poate parte de resursă umană implicată se poate recruta prin colaborarea cu școli, universități, ONG-uri.
Sursa foto: CoderDojoCDLoga
