Marian Chirilă, profesor în Suplacu de Barcău, din judeţul Bihor şi mentor Ştiinţescu, a imaginat şi implementat un proiect STEM în şcoala sa, un HUB care include domeniile: IT, robotică, printare 3D, mecanică și mecatronică şi care s-a dovedit o poartă deschisă pentru elevi în a-şi găsi pasiunile printre aceste domenii.
CUM A ÎNCEPUT TOTUL
Cum ați aflat de Fondul Științescu?
Am aflat despre Ştiinţescu Oradea în anul 2018 de la colega mea Dragoş Olimpia, consilier școlar la Liceul Tehnologic nr. 1 din Suplacu de Barcău.
Care este numele proiectului pentru care ați obținut finanțare?
Cum v-a venit ideea cu care ați aplicat?
Am dorit să facem un hub de tehnologie în şcoală care să includă domeniile: IT, robotică, printare 3D, mecanică și mecatronică, care să fie o poartă deschisă pentru elevi în a-şi găsi pasiunile în aceste domenii.
Ați formulat-o, așa cum a ajuns ea în proiectul câștigător, din prima? Sau ați avut și alte idei? Cum v-ați hotărât asupra celei cu care ați aplicat?
Am formulat-o așa din prima.
Cum v-a venit ideea de titlu? Ați avut și alte variante? Dacă da, cum ați ales?
Am avut un club de tehnologie IT în şcoală în parteneriat cu Kids In Tech România și de aici am păstrat numele.
PASIUNEA PENTRU ȘTIINȚE
Cum ați ajuns pasionat/ă de acest domeniu științific și ce vă place la el?
Din timpul facultății am prins o pasiune pentru domeniile IT hardware cu finalitate spre proiecte practice.
De ce credeți că e util pentru copii să înțeleagă acest domeniu științific; la ce le-ar putea folosi în viață?
Tehnologia face parte din viața omului și va face în continuare din ce în ce mai mult. Cunoașterea acesteia îi va transforma pe elevi din consumatori de tehnologie în dezvoltatori de soluții.
APLICAȚIA
Care au fost resursele de care ați avut nevoie? Cine sunt cei care v-au ajutat să organizați proiectul, contribuind astfel la realizarea lui? (poate cineva care v-a pus la dispoziție o sală; poate voluntari care s-au ocupat de diverse sarcini).
Pe lângă materialele și dispozitivele achiziţionate prin proiect, şcoala ne-a pus la dispoziție laboratorul de mecatronică și atelierul de mecanică.
În ce au constat experimentele și cum au reacționat copiii?
Pe partea de robotică am echipat un braț robotic pe 6 axe realizat în regie proprie cu un mecanism pneumatic de prindere a obiectelor și am programat brațul robotic să execute anumite sarcini.
Am avut activități de printare 3D în urma cărora câțiva elevi au devenit utilizatori autonomi ai imprimantei 3D, cu acces liber la imprimanta 3D și filamente în scopuri personale.
La atelierul de mecanică s-au desfășurat activități de sudare, de debitare, de şlefuire, de găurire cu strungul pentru realizarea unui conveior cu role.
Am avut training-uri de programare în C++, precum și sarcini individuale de programare a plăcii Raspberry pi în python.
Am folosit și prezentat diferite kituri mecatronice realizate în şcoală de foști elevi.
Au fost și peripeții?
Imprimanta 3D a intrat de 2 ori în revizie. O dată când s-a blocat nozzel-ul și s-a stricat şi mufa de cuplaj pentru furtunul de la extruder. A doua oară spre finalul anului când a fost necesară repararea hotend extruderului datorită folosirii unor nozell-uri incompatibile.
La finalul unei prezentări a brațului robotic s-a produs un șoc electric pe partea de comandă care a blocat soft-ul și axa a 2-a a brațului s-a deplasat în afara limitei provocând ruperea discului limitator de axă. Tot atunci datorită lipsei lubrifiantului și utilizării îndelungate a brațului s-au format reziduuri de uzură între componentele din plastic dintre axa 1 și 2 care prin frecare și topire s-au sedimentat între componente.
Vi s-a întâmplat să vină părinți să vă spună ce le-au povestit copiii despre activitățile la care au participat?
Nu.
BILANȚ DE “EXPERIENȚĂ ȘTIINȚESCU”
Cum v-a ajutat experiența asta?
Experiența aceasta m-a făcut să am o legătură aparte cu elevii din hub, o conexiune aparte: mentor – elev, diferită de cea de profesor – elev și care aduce mai multă împlinire profesională, nefiind subjugată nici unui criteriu de evaluare, ci fiind deschisă spre pasiune în orice direcție tehnică.
Ați avut vreo revelație în cadrul proiectului?
Da. Am observat că elevii sunt mai responsabili dacă primesc încredere, dacă nu sunt constranşi în anumite programe și dacă nu sunt mustraţi când greșesc.
Ce-ați face altfel, dacă ar fi să aplicați din nou?
Aş fi mai concentrat la necesarul de bunuri şi materiale necesare proiectului.
Ați recomanda și altora să aplice la Fondul Științescu?
Da.
VIITORUL ȘTIINȚESCU
Cum credeți că s-ar putea dezvolta programul în anii care urmează – și ce credeți că ar trebui să se întâmple pentru ca el să se transforme într-o mișcare a comunității?
Pentru dezvoltarea programului este nevoie de mai mulți oameni în școli, dar nu de specialişti, sau pasionaţi, care există, ci de iniţiatori, de oameni curajoşi, deschiși spre proiecte, care împreună cu specialiștii din diverse domenii să formeze echipe de proiect.
Foto credit: Marian Chirilă şi FCO
Fondul Științescu Oradea, este un program implementat în județul Bihor de Fundația Comunitară Oradea, EUROPE DIRECT Oradea, finanțat de Romanian – American Foundation, susținut de Federația Fundațiile Comunitare din România, cu sprijinul donatorilor individuali și al finanțatorilor locali: Vernicolor, Fundația Elena Neagu, Golde Oradea, Qubiz, Decitex RO, VPK Packaging Salonta, Creatopy, Smartware, Sema Express, Nidec Oradea, Inter Broker de Asigurare, Vulcri, Accesa.
