Ioan Codoban este student şi antreprenor, extrem de pasionat de imprimarea 3D. Cu susţinere de la Ştiinţescu Sibiu, a dezvoltat un proiect educaţional pentru copii, pentru că aşa funcţionează pasiunea pentru tehnologie, se dă mai departe. Au urmat o serie de ateliere de modelare și imprimare 3D unde s-a lucrat în echipe cu imaginaţie şi cu îndrăzneală pentru a găsi cele mai ingenioase soluţii.
CUM A ÎNCEPUT TOTUL
Cum ați aflat de Fondul Științescu?
Am văzut o postare distribuită de către o persoană din cadrul Fundației Comunitare Sibiu, dar nu m-am hotărât pe loc, ci în urma unei discuții cu un cadru didactic de la Facultatea de Științe Economice din Sibiu, discuție ce avea drept subiect cursurile de imprimare 3D. Atunci am decis și mi-am făcut curaj să aplic cu un proiect pe care mi l-am dorit să-l văd că prinde viață, alături de colegul și partenerul meu Comșa Dorel.
Care este numele proiectului pentru care ați obținut finanțare?
Introducere în modelarea și imprimarea 3D
Cum v-a venit ideea cu care ați aplicat?
Aveam în minte de ceva timp această idee, doar că nu știam cum să ajung să o pun în aplicare. Ce autorizații îmi trebuie? Cu cine trebuie să vorbesc? Unde voi organiza cursurile? Pentru cine vor fi ele? Iar atunci când am citit criteriile de eligibilitate ale proiectului, am ieșit din zona mea de confort și mi-am dat seama că o pot realiza în sfârșit, mai ales că Dorel știa deja despre ce era vorba și noi am mai lucrat și la alte proiecte împreună.
De asemenea, mi-am adus aminte că eu am mai participat o dată la un atelier similar cu ideea noastră de „atelier de imprimare 3D”, în calitate de voluntar. Mi-aș fi dorit să aflu de imprimantele 3D atunci când eram mai mic, dar lucrurile nu erau la fel pe atunci. Totuși, noi știam că putem organiza o serie de ateliere educative de modelare și imprimare 3D prin care să le stârnim curiozitatea și creativitatea elevilor într-un mod și într-un mediu diferit de cel de la școală, dar care să îi și învețe ceva pe participanți.
Ați formulat-o, așa cum a ajuns ea în proiectul câștigător, din prima? Sau ați avut și alte idei? Cum v-ați hotărât asupra celei cu care ați aplicat?
Aceasta a fost ideea noastră de la început! Totuși, proiectul a mai suferit mici modificări până în etapa finală, pe baza feedback-ului primit și a discuțiilor cu colaboratorii noștri. Ținta noastră a fost una clară de la bun început.
Cum v-a venit ideea de titlu? Ați avut și alte variante? Dacă da, cum ați ales?
Noi am considerat că este suficient să avem o denumire sugestivă, iar „Introducere în modelarea și imprimarea 3D” prezintă clar ceea ce urmează să fie abordat în cadrul atelierelor. Oricum modelarea sau imprimarea 3D sunt subiecte puțin cunoscute, mai ales de către elevi. Nu am dorit să creăm confuzie.
PASIUNEA PENTRU ȘTIINȚE
Cum ați ajuns pasionat/ă de acest domeniu științific și ce vă place la el?
Mi se pare fascinantă ideea de a transforma un model 3D în ceva palpabil. Totodată, este incredibil cât de multe domenii se bucură de beneficiile imprimării 3D și sunt sigur că în viitorul apropiat vor apărea din ce în ce mai multe joburi legate de acest domeniu. Cu ajutorul imprimării 3D, din ce în ce mai multe companii apar cu produse inovative sau procese inovative.
Primul contact cu o imprimantă 3D l-am avut în urmă cu aproximativ 3 ani jumate și încă de atunci mi-am dorit să învăț despre procesul de imprimare, să descopăr tehnologii noi, să testez imprimantele și poate chiar să aduc plus valoare comunității cu ajutorul imprimantelor 3D.
Aveți vreun om de știință drept “erou”; unul care să vă fi inspirat? Dacă da, de ce?
Nu aș spune neapărat drept erou, dar un exemplu concret care mă inspiră atât pe mine, cât și pe Dorel ar fi Josef Prusa, inventatorul cunoscutelor imprimante Prusa i3 și al brandului „Prusa Research”. Drumul de la un simplu student pasionat de 3D printing, la inventator și antreprenor a durat mai bine de 10 ani, dar perseverența, munca și dorința l-a făcut pe Josef să fie unul dintre cele mai cunoscute personalităţi din domeniul 3D printing. La fel ca și Josef, și noi suntem pasionați de 3D printing, de antreprenoriat și am început asta din studenție.
De ce credeți că e util pentru copii să înțeleagă acest domeniu științific; la ce le-ar putea folosi în viață?
Imprimarea 3D și implicit și modelarea promovează participarea și învățarea activă. Ea facilitează procesul de învățare și spre deosebire de citire sau ascultare, ei pot interacționa direct cu obiectele într-o manieră mai practică.
De exemplu: la biologie, elevii pot asculta ce spun profesorii legat de celule și componența acestora, iar pentru a consolida informațiile ei pot observa fizic pe un model 3D care sunt componentele acesteia. În mod similar se pot identifica și alte exemple, atât pentru elevi, cât și pentru studenți.
Un alt avantaj este promovarea creativității și a spiritului de „problem-solving” prin care copiii încearcă să rezolve anumite probleme pe care ei le întâmpină prin intermediul imprimării 3D, iar aici vreau să vă prezint un alt exemplu întâlnit pe parcursul unui atelier organizat de noi:
Unul dintre participanți ne-a spus că el nu are unde să își țină căștile de la calculator. Și-a dat seama că poate să realizeze un model 3D al unui suport de căști și ulterior să îl printeze. Dacă modelul ar fi unul reușit, colegii lui ar vrea să cumpere și ei un suport și atunci ar face bani cu modelul realizat de el.
Un al treilea avantaj este motivația. Un elev este mult mai motivat să învețe prin metode inovative și neconvenționale, iar imprimarea 3D este cu siguranță o astfel de metodă.
APLICAȚIA
Care au fost resursele de care ați avut nevoie? Cine sunt cei care v-au ajutat să organizați proiectul, contribuind astfel la realizarea lui? (poate cineva care v-a pus la dispoziție o sală; poate voluntari care s-au ocupat de diverse sarcini).
Ne-am dat seama că doar eu și cu Dorel nu avem cum să ajungem la un număr de participanți îndeajuns de mare pe cât ne-am fi dorit. Astfel, am apelat la alți traineri (studenți) dornici să ne ajute să predăm și să structurăm atelierele în așa fel încât să fie cât mai plăcut pentru participanți. De asemenea, am avut și un voluntar care ne-a ajutat cu partea de supraveghere și „set-up”. Prin urmare am alcătuit o echipa fantastică și ne dorim să mai punem în aplicare și alte proiecte împreună.
Am avut nevoie de încă 3 imprimante, deoarece cu cele 2 imprimantele ale noastre nu reușeam să arătăm tot ce ne-am propus și nu ajungea fiecare participant să printeze câte o machetă. Pe lângă imprimante, a fost nevoie de laptopuri, de materiale consumabile, de promovare pentru că trebuia să ajungem cumva la viitorii participanți, dar și de alte lucruri care să asigure buna desfășurare a atelierelor.
Am fost foarte norocoși să putem susține aceste ateliere în aer liber (când a permis și situația meteo), în cadrul Complexului Național Muzeal ,,Astra”, în zone special destinate pentru activități de acest fel. De asemenea, un alt partener a fost „Trans Agape”, cu ajutorul cărora am reușit să distribuim participanților câte o gustare dulce și una sărată pe parcursul atelierelor (pe lângă fructele și snacks-urile pe care noi le-am achiziționat).
Suntem recunoscători tuturor celor care s-au implicat și sperăm să mai colaborăm pe viitor și la alte proiecte.
În ce au constat experimentele și cum au reacționat copiii?
Atelierele noastre au fost împărțite în două etape și anume o parte teoretică în care le prezentam participanților conceptul de imprimare 3D, modul de funcționare al acestora, domeniile în care sunt utilizate și procesul de imprimare (de la idee la obiect). În cea de-a doua etapă a proiectului, participanții au fost încurajaţi să lucreze în echipă și să realizeze o machetă a unei construcții din cadrul Complexului Național Muzeal ,,Astra” (fie Moara din Beștepe, fie Moara din Curcani). În primă fază modelau 3D părțile componente ale morii, mai apoi pregăteau fișierele pentru imprimare, iar în cele din urmă porneau imprimanta și îi dădeau drumul la imprimare. În final aceștia rămâneau cu obiectul realizat de către ei drept amintire, primeau câte o diplomă de participare și răspundeau la quizzuri legate de imprimante 3D.
Participanții au fost foarte entuziasmați, bucuroși și dornici să mai participe la astfel de ateliere.
Au fost și peripeții?
Sigur că da! Încă din prima zi. Fiind iarba umedă, Dorel s-a împiedicat și a căzut, iar unul dintre modelele noastre, pe care el le avea în mână, s-a rupt. Din fericire nu s-a rupt de tot, iar noi am reușit să îl recondiționăm.
Într-o altă zi, a început ploaia, iar imprimantele nu sunt concepute pentru a lucra în medii umede sau cu praf. Acest lucru a făcut ca nu toate modelele realizate de participanți să fie gata până la final. Totuși, noi ne așteptam la ploaie, deoarece am verificat condițiile meteo din timp, și am avut modele gata făcute pe care participanții le-au luat în schimb.
Vi s-a întâmplat să vină părinți să vă spună ce le-au povestit copiii despre activitățile la care au participat?
Nu doar că au fost părinți care au venit să ne spună ce au povestit copiii despre experiența de la ateliere, ci și părinți care și-au manifestat dorința de a-și înscrie copi ii la cursuri avansate de modelare și imprimare 3D.
BILANȚ DE “EXPERIENȚĂ ȘTIINȚESCU”
Cum v-a ajutat experiența asta?
Atât eu, cât și Dorel ne-am dat seama că nu trebuie să ai studii și diplome de pedagogie. Dacă îți dorești cu adevărat să înveți pe cineva ceva, cu siguranță vei găsi o modalitate prin care să reușești.
Nu este ușor să lucrezi cu copiii. Trebuie să găsești variante prin care să îi faci să rămână atenți și să vorbești pe limba lor. Consider că noi am reușit acest lucru, dar știu că putem și mai mult de atât.
Pe lângă faptul că a trebuit să ieșim din zona noastră de confort, am fost nevoiți să ne organizăm, să gestionăm un buget și să găsim cele mai optime soluții astfel încât aceste ateliere să fie de succes.
Ați avut vreo revelație în cadrul proiectului?
Nu.
Ce-ați face altfel, dacă ar fi să aplicați din nou?
Singurul lucru pe care aș încerca să îl schimb ar fi programul. Aș încerca să găsesc o variantă prin care participanții să fie și mai mult implicați în partea practică decât au fost.
Ați recomanda și altora să aplice la Fondul Științescu?
Aș recomanda să aplice la Fondul Științescu tuturor persoanelor care iubesc copiii și doresc să contribuie la educarea și formarea lor prin intermediul științei. Este o experiență unică și cu siguranță noi vom mai aplica. Bucuria din ochii copiilor este nemărginită și ne bucurăm să ne lăsăm amprenta în viitorul lor!
VIITORUL ȘTIINȚESCU
Cum credeți că s-ar putea dezvolta programul în anii care urmează – și ce credeți că ar trebui să se întâmple pentru ca el să se transforme într-o mișcare a comunității?
Cu cât se implică mai mulți oameni în acest program, cu atât sunt șansele mai mari să crească o comunitate în jurul său.
Știți pe cineva care ar fi dispus să dea o mână de ajutor ediției viitoare?
Știu sigur că trainerii care au fost implicați în ediția de anul acesta vor fi parte din echipă în ediția viitoare. Mai știu și că partenerii pe care i-am avut vor fi bucuroși să ne susțină din nou următoarea ediţie.
Foto credit: Ioan Codoban
Proiectul „Introducere în modelarea și imprimarea 3D” este finanțat prin Fondul Științescu Sibiu 4.2, fond implementat de Fundația Comunitară Sibiu, în parteneriat cu Romanian-American Foundation şi FFCR, împreună cu partenerii locali Visma Software, wenglor Romania, KeepCalling, BearingPoint, Continental Automotive Systems Sibiu, NTT Data, Gama IT, AT Arena 4.0, precum și donatori individuali.
