Adriana Noxi Rotaru este profesoară în învățământul primar, interesată să folosească „softul” disciplinelor umaniste și artistice pentru a-i apropia pe copii de „hardul” științelor. Cu susţinere de la Ştiinţescu Galaţi a dezvoltat deja două proiecte în calitate de mentor Ştiinţescu, denumite „Îmblânzirea Științelor” şi „Îmblânzirea STEAM”.
CUM A ÎNCEPUT TOTUL
Cum ați aflat de Fondul Științescu?
Am aflat prin intermediul unei colege, profesoară, care a implementat primul proiect Științescu în școala unde lucrăm, în 2019.
Care este numele proiectului pentru care ați obținut finanțare?
Am obținut finanțarea proiectelor Îmblânzirea Științelor, deja finalizat și fac parte din echipa de mentori a proiectului Îmblânzirea STEAM, aflat în derulare încă.
Cum v-a venit ideea cu care ați aplicat?
Ideea a venit din dorința de a le oferi elevilor contexte de învățare pentru a aplica creativ cunoștințele din sfera STEAM și din convingerea că teatrul kamishibai poate intermedia înțelegerea unor fenomene științifice.
Ați formulat-o, așa cum a ajuns ea în proiectul câștigător, din prima? Sau ați avut și alte idei? Cum v-ați hotărât asupra celei cu care ați aplicat?
Da, am formulat ideea cu care am aplicat și cu mici ajustări a ajuns proiect. Transformările majore au intervenit când pandemia ne-a schimbat complet regulile.
Cum v-a venit ideea de titlu? Ați avut și alte variante? Dacă da, cum ați ales?
Am făcut brainstorming cu colegele din echipa de proiect, am scris ideile și am ales-o pe cea care a servit mai bine scopului și a sunat cel mai bine.
PASIUNEA PENTRU ȘTIINȚE
Cum ați ajuns pasionat/ă de acest domeniu științific și ce vă place la el?
Ca elev m-am temut de disciplinele științifice, domeniile unde excelam fiind cele umaniste și artistice. Ca profesor am fost foarte interesată să folosesc softul disciplinelor umaniste și artistice pentru a-i apropia pe copiii de hardul științelor. Tot căutând și experimentând am devenit pasionată, nu neapărat de domeniul științific, cât de găsirea mijloacelor de a-l înveli într-un strat dulce pentru ca micii mei elevi să-l poată „înghiți”.
Aveți vreun om de știință drept “erou”; unul care să vă fi inspirat? Dacă da, de ce?
Îl admir pe Charles Darwin mai degrabă prin ceea ce am citit în jurnalul său de călătorie decât prin Originea speciilor, prea complexă pentru mine. Am citit însă cu fascinație Sapiens de Yuval Noah Harari, operă mult mai digerabilă și îmi exprim admirația pentru puterea lui de a accesibiliza chiar și copiilor anumite fenomene, procese, evoluții naturale.
De ce credeți că e util pentru copii să înțeleagă acest domeniu științific; la ce le-ar putea folosi în viață?
Copiii nu pot înțelege lumea în care trăim fără a înțelege tot felul de mecanisme științifice care o compun și care constituie scheletul tuturor domeniilor de activitate. Dovadă stă curentul denumit predare integrată prin care facem tot felul de conexiuni pentru ca elevii să vadă urzeala științifică din spatele unui text literar sau a unei lucrări de artă plastică sau muzicală.
APLICAȚIA
Care au fost resursele de care ați avut nevoie? Cine sunt cei care v-au ajutat să organizați proiectul, contribuind astfel la realizarea lui? (poate cineva care v-a pus la dispoziție o sală; poate voluntari care s-au ocupat de diverse sarcini).
La proiectul Îmblânzirea Științelor, care este finalizat, am avut nevoie de puține resurse materiale, dar de foarte multe ore de muncă din partea coordonatorilor și copiilor. Cea mai mare parte din bani a fost folosită pentru achiziționarea primei table inteligente din școală, un instrument digital care îi atrage pe copii și profesori și care acum face parte dintr-o sală multimedia pusă la dispoziția tuturor proiectelor. Voluntarii pe care i-aș menționa sunt personalul școlii, familiile noastre și un donator care ne-a scos din impas cu materiale de care aveam nevoie și pentru care nu mai aveam bani.
În ce au constat experimentele și cum au reacționat copiii?
Copiii au fost provocați să construiască dispozitive magnetice mobile, mori de vânt și de apă, mini-sere, microclimate, trasee ale dispozitivelor mobile, ale păsărilor și animalelor. Pe un copil îl uimești ușor când îi dezvălui lumea vie dincolo de aparențe și mai ales când îi dezvălui conexiunile dintre componentele acesteia. Am stârnit exclamații de încântare când prefigurând construirea microclimatelor care să ilustreze circuitul apei în natură am cerut copiilor de la clasa I să închidă ochii și le-am pus în palmă gheață ca să facă cunoștință cu stările în care se găsește apa în natură. Se înțelege încântarea lor de a reuși să construiască sere ori automobile magnetice. După intrarea în lockdown unii copii au atras și familiile în activități. Cât despre cine să facă parte din trupa de teatru kamishibai a fost concurență acerbă și mare bucurie de a „juca”.
Au fost și peripeții?
Da. Cea mai mare a fost când a trebuit să găsim o soluție să facem teatru kamishibai, dar fără să ne întâlnim fiindcă nu aveam voie. Am pus ozoboții programabili să interpreteze, copiii le-au împrumutat vocile, piesa s-a numit Ozomobilele, iar bătrânul teatru kamishibai a devenit experimental.
Vi s-a întâmplat să vină părinți să vă spună ce le-au povestit copiii despre activitățile la care au participat?
Tot timpul am avut feedback de la părinți. Le-a plăcut mai ales amenajarea curții interioare a școlii ca spațiu senzorial și faptul că aici puteau fi desfășurate de către copii tot felul de activități în aer liber, de la ore istorie la picnicuri de lectură sau căutare de comori.
BILANȚ DE “EXPERIENȚĂ ȘTIINȚESCU”
Cum v-a ajutat experiența asta?
Cu siguranță stilul meu didactic a devenit mai versatil, mai plastic, am învățat cum se scrie, cum se stăpânește, cum se implementează un proiect.
Ați avut vreo revelație în cadrul proiectului?
Am devenit dependentă de a căuta idei de proiecte.
Ce-ați face altfel, dacă ar fi să aplicați din nou?
Aș simplifica, aș alege linii minimaliste de proiect.
Ați recomanda și altora să aplice la Fondul Științescu?
Da, cu siguranță.
VIITORUL ȘTIINȚESCU
Cum credeți că s-ar putea dezvolta programul în anii care urmează – și ce credeți că ar trebui să se întâmple pentru ca el să se transforme într-o mișcare a comunității?
Cred că o comunitate pe proiecte de tip „școli inteligente” în care elevii să transforme spațiile în unele digitalizate, bazate pe tehnologii verzi ar putea fi o direcție de dezvoltare.
Foto credit: Adriana Noxi Rotaru
Fondul Ştiinţescu Galaţi este implementat de Fundaţia Comunitară Galaţi, finanţat de Romanian-American Foundation şi de parteneri locali şi susţinut la nivel naţional de Federaţia Fundaţiile Comunitare din România – FFCR.
