În 2017, Federaţia Fundaţiile Comunitare din România împreună cu Decât o Revistă și în parteneriat cu Romanian American Foundation a creat o colecţie de poveşti ale lui Ştiinţescu menită să pună în valoare personaje, proiecte şi schimbări pe care fondul le produce în comunităţi.

Vă invităm să le citiţi şi să descoperiţi cine sunt cei care schimbă educaţia STEM la firul ierbii.

12/12/2017

Teodor Furtoș are 23 de ani și din 2016 învață elevi de liceu din Oradea să folosească o imprimantă 3D. Împreună imprimă jucării, brelocuri, piese pentru roboți, obiecte din jocuri sau statuete în miniatură ale personalităților importante din istorie.

De Elena Văduva

14/12/2017

Poate de aceea elevii l-au poreclit Ciupi și au lăsat atât de multe comentarii pozitive despre el pe site-ul calificative.ro. Le e simpatic și pentru că, de trei ani, Ciupi vine doar cu bicicleta la liceu, indiferent de vreme. A făcut schimbarea asta după ce a realizat cât de importantă este de fapt mișcarea, dar și pentru că stătea foarte mult în trafic. Ar vrea să implementeze și în școală o zi a mersului pe jos, pentru că oricând este loc de și mai multe activități la Șaguna. Elevii spun că învață matematica mult mai ușor atunci când îl au ca profesor și că notele bune nu mai par atât de inaccesibile.

07/12/2017

Mihaela Bucșa avea 34 de ani, dintre care 20 ca ONG-istă, când a trebuit să ia în propriile mâini educația fiicelor ei. De atunci, coordonează împreună cu alți părinți un club de educație non-formală, unde sute de copii învață, prin excursii și ateliere, cum să caute știința în lucrurile mici.

 

 De Oana Barbonie

05/12/2017

La 16 ani, Patricia e sigură că poate funcționa doar în ritm de du-te-vino. A făcut teatru, design vestimentar, canto, desen, voluntariat. Scrie un roman și predă cursuri de programare celor mai mici decât ea. Vara asta, prin proiectul Info Car Race și-a împlinit un vis al copilăriei: să piloteze o mașină construită de ea.

De Oana Barbonie

17/10/2017

Cătălin Diaconu râde cu pauze scurte și își mijește ochii atunci când îți prinde privirea. Pentru că se declară singur un fost timid, nu te poate privi mult timp în ochi. Se semnează SFetnicul oriunde scrie, fie că este vorba de blogul personal sau de site-uri precum didactic.ro. Pseudonimul este o îmbinare ale celor două mari pasiuni ale sale: literatura științifico-fantastică, cu care a cochetat în tinerețe când scria proză scurtă, și cariera de învățător, în care se consideră ,,un sfătuitor de seama al Măriei Sale Copilul”.

 

De Elena Văduva

10/10/2017

Istvan vrea să țină cercul  de robotică și anul acesta, pentru că știe că îl așteaptă o armată de copii nerăbdători să conceapă mașinuțe și să aprindă becuri cu un buton programat de ei. Vede laboratoarele și cercurile ca pe o formă de  răzvrătire împotriva sistemului tradițional de învățământ, pentru că doar acolo simte că elevii pot ieși în sfârșit din rutină și din programa plictisitoare. Ar vrea să existe mai multe activități practice în liceu pentru că, din cauza programei stufoase, elevii nici nu apucă să vadă cum arată laboratorul de fizică. Până atunci, profesorul rămâne aproape de ,,motorașe”, gata să le deschidă drumul elevilor interesați.

De Elena Văduva

02/10/2017

Adrian Gârmacea și-ar dori ca oamenii să realizeze că trăiesc într-o comunitate. Ăsta ar fi primul pas spre o eventuală schimbare, crede el.

Ceasul nici nu apucă să bată ora opt dimineața că Adrian Gârmacea, un bărbat de 48 de ani, care s-ar putea afla la granița perfectă între a nu fi nici prea înalt, dar nici prea scund, intră în biroul său căptușit de sticlă. În timpul anului trebuie să-și ducă cei doi copii la școală, dar acum, în vacanța de vară, ajunge și mai devreme la serviciu.

22/09/2017

Alex Trandafir e elev în clasa a X-a și e pasionat de meteorologie. Așa a devenit mentor în cadrul unui proiect finanțat de Fondul Științescu, unde îi învață pe cei mici să iubească natura, să fie curioși și să reducă distanța între ei și nori.
Era 15 octombrie, iar Alex Trandafir tocmai trecuse în clasa a VI-a. Urca împreună cu bunica dealul spre casă, iar deasupra lor norii se ciocneau obraznic și aruncau cu apă rece peste Oradea. Probabil erau negri, dar Alex nu își amintește prea bine și nici nu i-ar fi putut clasifica atunci, căci nu avea cunoștințele de astăzi.

27/06/2017

Era o seară de vineri în decembrie 2016 și Ilinca Burdulea avea două cărucioare pline cu lucruri pentru evenimentul din dimineața următoare. Toată ziua dăduse telefoane și încercase să găsească cea mai bună soluție, așa cum îi stă în fire. Trusele cu experimente, împachetate cu grijă la București și trimise de marți spre Târgu Mureș, erau de negăsit. Simțea pentru prima dată că poate claca, dar era hotărâtă să le ofere copiilor un spectacol marca Fabrica de Experimente cu orice preț.

27/06/2017

A conceput un proiect extrașcolar prin care să le arate celor mici legătura dintre teorie și natura propriu-zisă. L-a înscris la Fondul Științescu, un program al Fundației Comunitare Țara Făgărașului ce finanțează proiecte care ajută copiii să își dezvolte pasiunea pentru știință, și a sperat să câștige. „Îmi doream tare mult să primim finanțarea dar, sincer, nu mă gândeam că avem șanse pentru că era concurența mare, asociații cu vechime, cu experiență… am zis totuși să încerc. Încercarea moarte n-are”.

27/06/2017

La 20 de ani, Petronela Petrea voia independență și era gata să predea oriunde. Studentă la Facultatea de Matematică de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, nu se vedea petrecând timp cu matematicile superioare. În schimb, știa că avea talent pedagogic. Mama îi spunea încă de când era copil că ar putea fi o învățătoare bună. A ales așadar să studieze la fără frecvență și s-a îndreptat spre prima catedră disponibilă.

 

De Ioana Velișca

27/06/2017

Ionel este genul de om care se implică în foarte multe proiecte, chiar dacă acest lucru îi ocupă tot timpul. Deși se întâmplă ca uneori să doarmă doar câte trei-patru ore pe noapte, pare mereu plin de energie și povestește cu zâmbetul pe buze, lăsând adesea să se vadă o gropiță pe obrazul drept. Îl găsești aproape în fiecare zi la Fundație unde se ocupă de softuri, rețea și cabluri. Este cel mai nou membru, dar se simte deja ca acasă. Își face treburile cu lejeritate, dacă ai nevoie de ceva știe exact să-ți spună unde găsești, face glume cu toată lumea și din când în când le arată poze cu ce au mai lucrat el și elevii la robotică.

De Camelia Posea